Despre Anita Panait

Despre mine

Sunt Anita, am 31 de ani, si sunt un om fericit. Recunosc, ma simt norocoasa. Am fost crescuta de bunici si am primit dragoste cu nemiluita, venita la pachet cu rasfat maxim (in sensul bun) dar si libertate. Cu micul dejun la pat, dar si cu ghidarea permanenta spre studiu si spre carti frumoase. De mica, am fost atrasa sa invat limbi straine, pe care am inceput sa studiez, treptat, inca de la 6 ani. E drept ca la un moment dat, prin adolescenta, ma si vedeam diplomat, ca adult. Printr-o conjunctura familiala, inca de la 11 ani am inceput sa calatoresc des si am avut norocul sa explorez, cu familia dar uneori si singura zone frumoase din Europa sau America.

Sentimentul de cetatean al lumii era (este si acum) minunat. De cand ma stiu, am fost un om extrem de adaptabil, deschis, entuziast in a descoperi locuri si oameni noi, cu energie si drag de explorare. Ce-i drept, pe masura ce m-am maturizat , crescand responsabilitatile si volumul de munca, parca imi lipseste tare acest entuziasm.

Odata cu intrarea in campul antreprenoriatului, plecarile s-au diminuat. Dar asta nu poate decat sa ma motiveze sa ma reorganizez cat mai bine, ca sa pot reveni la aceasta pasiune, cand jobul imi va permite.

La 19 ani, incepeam cu mandrie si bucurie anul 2 de facultate, la ASE.  Simteam insa ca putin cam mult timp liber, nu imi placea sa stau degeaba si imi doream mult sa acumulez experienta dar si ceva independenta financiara.  Asa ca tot atunci am decis sa intru in campul muncii. Primul interviu l-am avut cu Marius Tuca, fiind de altfel cel care m-a convins sa intru in mass-media. Nu am stiut sa ii spun exact ce vreau sa fac, insa stiam foarte clar ce nu vreau. Asadar, mi s-a gasit repede un loc in echipa Jurnalul National, unde tocmai se pusesera bazele departamentului Constructie de marca. Au urmat 2 ani fantastici, cu bune, cu rele, cu plansete, cu demisii lunare rupte pe biroul lui Tuca, cu suisuri si coborasuri. Sub aripa Teodorei Migdalovici, prima mea sefa, lumea mi s-a deschis in cel mai frumos mod, am invatat abecedarul comunicarii, am plecat la festivalul Cannes Lions, am organizat evenimente si am inceput usor usor sa ne facem auziti in tot grupul Intact. Noi, o echipa mica de 4-5 oameni.

Ce a urmat dupa, a fost ca un time laps. Au urmat 8 ani frumosi, in care am invatat si crescut enorm, ca parte din echipa de comunicare a grupului Intact. Am pus pe picioare proiecte superbe, am construit o cultura de comunicare interna si promovare intra-grup, mi-am facut multi prieteni si am evoluat. Dupa 10 ani de mass-media, fara sa tin cont de nimeni si de nimic, dupa un declick, m-am aruncat in abisul antreprenoriatului. Dupa cateva evenimente la care am colaborat, alte cateva cafele in care ne-am gasit puncte si pasiuni comune, in 2014, Nicoleta (jumatatea mea KOON) mi-a prezentat pe scurt visul ei, care se asemana mult cu al meu, si m-a intrebat simplu: Te bagi? Da! Si iata-ma aici, dupa 2 ani jumate de la schimbarea de macaz, multe suturi, cazaturi dar si lectii, succese dar esecuri. Pregatita pentru ce va sa vina!

Daca m-as descrie intr-o insiruire de cuvinte…Sunt dependenta de iubire. Sa ofer si sa primesc. Sunt gurmanda si as putea petrecere ore in sir in bucatarie…pozand si gustand. Si gatind, dar mai greu. Ador cateii, iar al nostru patruped e responsabil pentru multe momente de bucurie din familie. Ascult muzica si dansez oricand si oriunde simt sa fac asta. O zi buna incepe si se termina cu telefonul bunicii. E sustinatorul meu numarul 1, ma incurajeaza enorm. Ea si bunicul sunt printre marile mele “averi”.  O duminica perfecta pentru mine poate fi o sesiune de gatit acasa cu sau pentru el (prefer mai mult cu, sunt prea novice sa pot impresiona), o carte buna, un film/serial, somn la pranz, o plimbare in parc si liniste. Imi place sa comunic cu oamenii, sa socializez, sa le aduc un strop de fericire prin ceea ce fac.

In panoul meu de vise pentru urmatorii 3 ani vizualizez multe, dar printre cele ce pot fi declarate public se numara:

  • o vacanta intr-o zona indepartata, unde sa pot intalni una dintre marile iubiri – pasarea flamingo.
  • voluntariat activ
  • un curs profesional in ospitalitate
  • sa invat sa gatesc

Imi doresc de la acest blog sa va aduca bucurie, sa va faca pofta, sa va binedispuna, sa va relaxeze.

INSTAGRAM
URMARESTE-MA