Sunt Anita, am 35 de ani, și sunt un om fericit. Recunosc, mă simt norocoasă. Am fost crescută de bunici și am primit dragoste cu nemiluita, venită la pachet cu răsfăț maxim (în sensul bun) dar și libertate. Cu micul dejun la pat, dar și cu ghidarea permanentă spre studiu și spre cărți frumoase. De mică, am fost atrasă să învăț limbi străine, pe care am început să le studiez, treptat, încă de la 6 ani. E drept că la un moment dat, prin adolescență, mă și vedeam diplomat, ca adult. Printr-o conjunctură familială, încă de la 11 ani am început să călătoresc des și am avut norocul să explorez, cu familia dar uneori și singură zone frumoase din Europa sau America.
Sentimentul de cetățean al lumii era (este și acum) minunat. De când mă știu, am fost un om extrem de adaptabil, deschis, entuziast în a descoperi locuri și oameni noi, cu energie și drag de explorare. Ce-i drept, pe măsură ce m-am maturizat , crescând responsabilitățile și volumul de muncă, parcă îmi lipsește tare acest entuziasm.
Odată cu intrarea în câmpul antreprenoriatului, plecările s-au diminuat. Dar asta nu poate decât să mă motiveze să mă reorganizez cât mai bine, ca să pot reveni la aceasta pasiune, când jobul îmi va permite.
La 19 ani, începeam cu mândrie și bucurie anul 2 de facultate, la ASE. Simțeam însă că am cam mult timp liber, nu imi plăcea sa stau degeaba și imi doream mult să acumulez și experiență dar și ceva independență financiară. Așa că tot atunci am decis să intru și în câmpul muncii. Primul interviu l-am avut cu Marius Tuca, fiind de altfel cel care m-a convins să intru în mass-media. Nu am știut sa ii spun exact ce vreau sa fac, insa stiam foarte clar ce nu vreau. Asadar, mi s-a gasit repede un loc in echipa Jurnalul National, unde tocmai se pusesera bazele departamentului Constructie de marca. Au urmat 2 ani fantastici, cu bune, cu rele, cu plansete, cu demisii lunare rupte pe biroul lui Tuca, cu suisuri si coborasuri. Sub aripa Teodorei Migdalovici, prima mea sefa, lumea mi s-a deschis in cel mai frumos mod, am invatat abecedarul comunicarii, am plecat la festivalul Cannes Lions, am organizat evenimente si am inceput usor usor sa ne facem auziti in tot grupul Intact. Noi, o echipa mica de 4-5 oameni.
Ce a urmat dupa, a fost ca un time laps. Au urmat 8 ani frumosi, in care am invatat si crescut enorm, ca parte din echipa de comunicare a grupului Intact. Am pus pe picioare proiecte superbe, am construit o cultura de comunicare interna si promovare intra-grup, mi-am facut multi prieteni si am evoluat. Dupa 10 ani de mass-media, fara sa tin cont de nimeni si de nimic, dupa un declick, m-am aruncat in abisul antreprenoriatului. Au urmat 3 ani de antreprenoriat în asociere, pe zona de organizare de evenimente private și corporate. Din 2018, am continuat povestea antreprenorială dedicându-mi experiență exclusiv zonei de comunicare și evenimentelor corporate, din postura de organizator și, la nevoie, din cea de amfitrion. Am descoperit că pe scenă sunt în largul meu, iar soarta a făcut ca în ultimii ani să am tot mai multe ocazii de a prezenta diverse evenimente corporate. De 2 ani, construiesc încet dar sigur, alături de jumatatea mea, dar și de o echipă mica dar cu expertiză, povestea Brandelligence, un mic butic de consultanță în marketing și comunicare, specializat pe industriile HoReCa, construcții, agricultură, turism.
Totodată, fac parte din echipele de organizare a 2 conferințe anuale, tare dragi mie: Romanian Digital Travel Conference, alături de gașca mea de priereni, #friends20, și AGROW, conferința de agricultură care aduce experții și fermierii în dialog, eveniment organizat în familie.
Dacă m-aș descrie într-o înșiruire de cuvinte…Sunt dependentă de iubire. Să ofer și să primesc. Sunt gurmandă și aș putea petrecere ore în șir în bucătărie…pozând și gustând. Și gătind, dar mai greu. Ascult muzică și dansez oricând și oriunde simt să fac asta. O zi bună începe și se termina cu zâmbetul lui și cu telefonul bunicii. Ei sunt susținătorii mei principali, mă încurajează enorm. O duminică perfectă pentru mine poate fi o sesiune de gătit acasă cu sau pentru el (prefer mai mult cu, sunt prea novice să pot impresiona), o carte bună, un film/serial, somn la prânz, o plimbare și liniste. Îmi place să comunic cu oamenii, să socializez, să le aduc un strop de fericire prin ceea ce fac, să mă lansez mereu în fapte cu sens.
In panoul meu de vise pentru urmatorii 3 ani vizualizez multe, dar printre cele ce pot fi declarate public se numara:
▸ voluntariat activ;
▸ un curs profesional în ospitalitate;
▸ să învăț să gătesc.
Îmi doresc de la acest blog să vă aducă bucurie, să vă facă poftă, să vă binedispună, să vă relaxeze.
